În Vestul Mijlociu, una dintre cele mai productive regiuni agricole din lume, cercetătorii au calculat că solul din SUA se erodează de 1.000 de ori mai repede decât înainte de ascensiunea agriculturii moderne.
Asta înseamnă mult mai multă pierdere de sol decât ceea ce ar trebui să fie permis în conformitate cu ceea ce Departamentul de Agricultură al SUA (USDA) spune că este sustenabil în ghidurile sale de management al solului.
„Pentru prima dată, știm care sunt ratele naturale de eroziune în Vestul Mijlociu”, spune geologul Caroline Quarrier, care a finalizat această cercetare ca parte a tezei de master la Universitatea din Massachusetts (UMass) Amherst.
„Și pentru că acum cunoaștem rata de eroziune înainte de stabilirea euro-americană, putem vedea exact cât de mult a accelerat procesul agricultura modernă”, completează ea.
Studiul se bazează pe prezența în solul din SUA a unui element rar cunoscut sub numele de beriliu-10, pe care Quarrier și colegii ei l-au detectat în 14 prerii native din Vestul Mijlociu care nu au fost perturbate de agricultură.
Beriliul-10 se formează în mare parte în atmosfera Pământului atunci când razele cosmice din Calea Lactee străpung planeta. Odată ce ajunge în stratul superior al solului, timpul său de înjumătățire poate dezvălui rate de eroziune de-a lungul a mii sau chiar milioane de ani.
Înainte de agricultura modernă, ratele medii de eroziune în preriile din Iowa, Minnesota, Dakota de Sud, Nebraska și Kansas erau de aproximativ 0,04 milimetri pe an, au descoperit Quarrier și colegii săi. Acest număr este valabil începând cu ultima eră glaciară, din urmă cu aproximativ 12.000 de ani.
Dar situația s-a schimbat. Măsurătorile anterioare din câmpurile agricole adiacente preriilor native studiate arată că aceste zone cultivate pierd sol cu o viteză mult mai mare, de o mie de ori mai mare în unele locuri, scrie Science Alert.
Regulile actuale de durabilitate ale USDA se bazează pe ideea că solul vegetal din Vestul Mijlociu poate rezista doar la un milimetru de eroziune în fiecare an.
Dar acest nivel „de referință” al eroziunii, se dovedește, este de 25 de ori mai mare decât ratele medii de eroziune pre-agricole calculate de Carrier și colegii ei. Cu alte cuvinte, eroziunea pe care USDA o consideră „tolerabilă” pentru aceste locații este cu mult, mult peste ratele de eroziune naturală, conform numerelor recente.
Acest lucru este o îngrijorător deoarece, în acest ritm, solul din SUA este pur și simplu incapabil să se recupereze; dispare mai repede decât se poate acumula. Drept urmare, din ce în ce mai mult sol se pierde în fiecare an.
La începutul anului 2022, unii dintre aceiași cercetători de la UMass Amherst au descoperit că câmpurile agricole din Vestul Mijlociu au pierdut în medie 2 milimetri de sol pe an începând cu stabilirea euro-americană. Acesta este echivalentul a aproximativ 57,6 miliarde de tone de sol vegetal pierdut în aproximativ 160 de ani.
Acum că știm din ultimul lor studiu că ratele de eroziune naturală din Vestul Mijlociu au fost de fapt mult mai mici decât estimările anterioare, acest lucru sugerează că consecințele lucrării solului în ritmul în care se face astăzi sunt chiar mai grave decât au apreciat oamenii de știință.
Deteriorarea rapidă a Vestului Mijlociu al SUA amenință viitoarea producție agricolă și habitatele.
Într-o perioadă de criză climatică, menținerea sănătății solului vegetal al planetei este mai importantă ca niciodată.
În prezent, lumea își crește 95% din hrană în acest strat superior de pământ, iar ONU a avertizat recent că, dacă nu începem să conservăm solul planetei , lumea este pe cale să sufere pierderea biodiversității, daune larg răspândite ale infrastructurii, și posibil deplasarea unor întregi comunități umane.
Solul este, de asemenea, o modalitate importantă de a aspira excesul de carbon din atmosferă. Efectele schimbărilor climatice ar putea fi și mai grave fără acest rezervor natural de carbon.
Sunt multe vești proaste, dar vestea bună este că nu este prea târziu pentru a lua măsuri. Reducerea ratelor actuale de eroziune este posibilă cu soluțiile potrivite.
„Există practici agricole, cum ar fi agricultura fără arat, pe care știm să le facem și știm că reduc foarte mult eroziunea”, spune Quarrier.
Plantarea fără arat a culturilor este doar un exemplu de agricultură durabilă. Sistemele de drenaj mai bune pot reduce efectele eroziunii apei, iar lăsarea pe loc a miriștilor în loc de ardere la sfârșitul sezonului, poate ajuta solul să reziste în continuare la intemperii.
La începutul acestui an, experții de la ONU au avertizat că 90% din suprafața pământului ar putea fi expusă riscului de eroziune până în 2050. Recuperarea a doar câțiva centimetri din acel sol în condiții naturale va dura mii de ani.
Studiul a fost publicat în Geology.
Oamenii de știință au descoperit o soluție „miraculoasă” pentru rezolvarea schimbărilor climatice
Uraganele produc mai multă ploaie decât înainte, arată un studiu
Uraganul Ian a rupt insule întregi din statul american Florida și a „pliat drumurile ca un acordeon”
Erupția vulcanului din Tonga a produs vapori de apă care ar putea încălzi Pământul